aşa

cum ai putut să mă laşi să te uit?
eu, cea care am înlocuit steaua polară cu lumina ochilor tăi
şi te-am cântat izvoarelor cereşti rând pe rând.
cum?
printre hotarele inexistente ale circulaţiei mele sangvine hoinăreai.
nu-ţi păsa că nu mai am globule de-ajuns şi te hrăneai cu sufletul meu.
bucăţică, cu bucăţică l-ai ros,l-ai mestecat... l-ai zdrobit.
de atunci nu mai exist.
e vina mea.
nu meritai.
ţi-am dat mult.

*
mi-amintesc de atunci.
nu era zi, nu era noapte.
soarele şi luna se împingeau pe cer,
se luptau contopindu-se aproape de androgin.
mă temeam
i-am rugat pe toţi.
pe tine, te vroiam un nor, deasupra celorlalţi nori
şi eu?
eu rămâneam nimic
eram prea goală.
dar, in nebunia unei clipe
ţi-am pictat ploapele
şi te-am făcut om

Nopți de veghe

Ascunde-mă în gând aievea
Dă-mi glas să cânt şi dor să cuget
Străbate-mi zorii cu un zâmbet
Şi fă-mi argint din ochii negrii.

Aruncă-mă în zare-albastră
Dă-mi gura ta să râd cu norii
Cuprinde-mi visele în braţe
Şi luminează-umbra cărării.

Eu stropii ploii într-o rază,
Cununa ce-nconjoară raiul
Iţi dau credinţa mea pe toată
Şi îţi inchin un psalm uitat
Îţi dau un munte şi-o răscruce
Şi marea toată într-un lac.

Tu, gura mea neştiutoare
Ce-alergă după zile-n cer
Cea ce iubeşte
Cea ce minte
Cea ce se merită-n infern

Nu sunt nimic,
Dar pot să-ndur
A mă ruga să ţi se ierte
Toate păcatele ce azităzi,
Se zvârcolesc în mii de fete.

Îmi pare rău că nu sunt Eva
Te-aş fi minţit şi asta e
Sunt prea cuminte, visătoare
Dar te-aş ruga să nu profiţi.

Aş schimba ziua toată-n noapte,
Să te văd la lumina lunii
Să mă îmbete-a ta privire
Să mor şi să plutesc pe ape
Printre epave-ale unui viscol
Să fiu un fir de praf murind
Să mă inec într-un fascicol
Să-ţi mângâi părul în neştire
Să te ajung , să te cuprind.


A ştii cum am ajuns la stele
m-ai fi iubit doar un minut.

Ceva neaşteptat! (de la Heli)

Tsookie Wookye: Eve
E_velyn: Ău
Tsookie Wookye: Vezi că ţi-am lăsat un premiu pe blog. http://nuenimeni.blogspot.com
E_velyn: Şi eu trebuie să dau mai departe?
E_velyn: Haha, ok!
E_velyn: Merci mult.
Tsookie Wookye: Cu plăcere.
Tsookie Wookye: Pe meritul tău, oricum.
Acestea fiind spuse, sau mă rog copiate de pe messenger, cred că aţi inteles cum a ajuns această simpatică poză pe blogul meu, simpatic şi el de asemenea (da, de unde?).
Deci, să vedem cui ofer eu acest premiu virtual…
Lui Edi (pentru că scrie şi scrie bine!)
Sandrei (care deşi e peste mări şi ţări, nu uită să posteze din când în când câte ceva despre viaţa de licean în SUA)
Liviei (pentru că scrie din suflet)
Florinei(alături de un călduros „La mulţi ani!”)
Nicoletei(pentru că e puternică… şi sunt sigură c-o să se reapuce de scris în curând)


(Heliana sau Tsookie Wookye îl meriţi şi tu din plin, dar cred că nu am voie să ţi-l ofer înapoi… cred)

Deficit spiritual

El n-are suflet,
dar merge la şcoală.
visează să zdrobească buzele femeilor cu dinţii ochilor săi fioroşi ca gura unui câine
uneori cântă în baie...
numără coastele străzilor pe care umblă, pe care doarme;
sunt multe.
tavanul lui e cerul şi plouă prin el,
are multe găuri:
ar vrea să-l repare;
n-are bani.
*
El n-are suflet
stomacu-i e gol.
ar vrea o ţigare şi-un covrig, un sac de plastic să pună în el centrul comercial al oraşului şi să-l arunce in WC.
va trage apa de două ori +
să fie sigur că s-au topit termopanele şi vânzătoarele cu unghii mari şi roz sidefat
s-au înecat
*
azi primeşte alocaţia,
dar n-are suflet.

...

ochilor mei le-am amputat picioarele,
să nu mai fugă după iluzii.
în urma dârelor de sânge au răsărit fluturi,
cei mai frumoşi fluturi.
din aripile lor ţâşnesc regretele mele târzii;
sunt un copil.
sunt o planetă încă nedescoperită intr-o galaxie inexistentă,
ce-ţi soarbe dorinţele din fiecare fulg de nea.
sunt buzele tale reci, tremurând pe o alee iernatică, în ale cărei pavele
ţi se aburesc visele proaspete cu noi.
sunt tot ce nu am dat nimănui,
ceea ce nu e nimeni,
dar toţi nu şi-ar dori să fie.
eu sunt nimic,
nici măcar o fracţiune de secundă dintr-un surâs,
nici măcar...