marți, 2 februarie 2010

...

ochilor mei le-am amputat picioarele,
să nu mai fugă după iluzii.
în urma dârelor de sânge au răsărit fluturi,
cei mai frumoşi fluturi.
din aripile lor ţâşnesc regretele mele târzii;
sunt un copil.
sunt o planetă încă nedescoperită intr-o galaxie inexistentă,
ce-ţi soarbe dorinţele din fiecare fulg de nea.
sunt buzele tale reci, tremurând pe o alee iernatică, în ale cărei pavele
ţi se aburesc visele proaspete cu noi.
sunt tot ce nu am dat nimănui,
ceea ce nu e nimeni,
dar toţi nu şi-ar dori să fie.
eu sunt nimic,
nici măcar o fracţiune de secundă dintr-un surâs,
nici măcar...

2 comentarii:

Livia`` spunea...

Incet,o spuma de cuvinte-imagini inunda ecranul retinelor si cineva compune din petele aleatorii peisaje...cineva asa ca tine,cineva cu o dorinta arzatoare...cineva care vrea sa iubeasca...pe cineva`:)

Evelyn spunea...

Livia, ai inteles mesajul:*