marți, 26 ianuarie 2010

Agonie

în orele dintre primul strigăt închis în colivia tubulară a soarelui
şi corzile mele vocale e cerul-
pe care l-am privit neîntrerupt în timpul plimbărilor cu stomacul gol,
pe aleea noroiului şi a magazinelor cu feţe palide.
aşteptam mereu o scrisoare cântată de stele şi un pahar de lapte proaspăt.
mi-e sete.
aşteptam să mă laşi să plec pe marte,
fără valize,
doar cu un rând dublu de lenjerie intimă dantelată şi atât.
încă aştept.

vineri, 22 ianuarie 2010

Oglinzi


Ai fost primul ecoul al tăcerii mele, primul şi singurul pe care l-am căutat cu disperare printre moleculele fiecărei zile, ai fost primul de care n-am fugit, căci te-am iubit încă de când îmi străbăteai corzile vocale, gâdilându-mi esofagul cu fiecare silabă a numelui tău. Astfel, alergând după ultima petală din căldura ochilor tăi, te-am găsit în oglinda mea de pe noptieră. Îmi zâmbeai. Te-am întrebat nimic, iar tu mi-ai dat ca răspuns un vis de demult, cel visat de stropii de rouă înainte ca eu să mă nasc din firele de iarbă pe care le-ai zdrobit sub talpa ta. Apoi am stat multe ore într-un minut să te aud respirând, să simt cum conturul corpului tău străbate aerul, mângâindu-mi aievea chipul. Fiecare mişcare a ta îmi cutremura lumea, cu o forţă inimaginabilă care îşi avea punctul de plecare în pieptul meu. Nu te-am atins de tot nici măcar o dată, mi-a fost prea frică, dar de mii de ori cu gândul te-am avut, de mii de ori te-am cuprins, de mii de ori mi te-am închipuit dormind… tresărind dulce, dar niciodată nu te-am văzut cu adevărat. Himeră ar trebui să fie numele tău, căci ai apărut şi ai dispărut de puţine ori, prea puţine ca eu să mă satur de zvâcnirile celei mai pure dorinţe pe care m-ai învăţat să le simt una câte una până am ajuns în abis…

(for my dreamed one, that I shall never have)

vineri, 15 ianuarie 2010

La mulţi ani, Mihai Eminescu!

Incă un 15 ianuarie... o zi nu ca toate zilele, în care avem plăcuta datorie să-l amintim pe cel care a dat o altă dimensiune iubirii prin versurile sale, unice in ţara noastră, unice în lume.

marți, 12 ianuarie 2010

Leapşă de la Graţiela

Cât e ceasul?
11:07

Numele tău este...?
Oprea Evelyn- Elena

Porecla?
Nu e neaparat poreclă… mai degrabă alint: Eve/Evy sau Hazel ))

Tatuaje?
Nu

Culoarea ochilor?
Negri

Locul în care te-ai născut?
Rm. Vâlcea

Mâncare favorită?
Fructe de mare…


Ai înfăşurat vreodată pe cineva cu hârtie igienică?
Never.

Ai iubit pe cineva atât de mult încat să-ţi vină să plângi?
Da… o dată.

Ai fost implicat în vreun accident de maşină?
Da…de vreo două ori, dar n-am păţit nimic niciodată.
Crutoane sau bacon?
Crutoane.

Zi favorită din săptamână?
Sâmbătă.

Restaurant favorit?
La noi în oraş ? Hmm…Ok, dar şi in Mateo au salate bune !

Ce sport iţi place să urmăreşti?
Sky
Băutura favorită?
Pina colada.

Îngheţata favorită?
De fructe, în special de pepene şi de lămâie.

Walt Disney sau Warner Bros?
Nici unul…

Restaurant fast food favorit?
Mc

Ce culoare are dormitorul vostru?
Bleu.

De câte ori ai copiat la un examen?
Niciodată. Mi-e prea frică şi nici n-am de ce; nu m-am prezentat la nici un examen fără să invăţ

De la cine ai primit leapsa asta?
Graţi.

În care magazin ai fi cheltuit toţi banii de pe card?
BsB, Mango, Terranova…

Ce faci de obicei când te plictiseşti?
Dorm sau mă uit la un film…

La ce oră mergi la culcare?
Pe la 12-1.

Cine o să raspundă primul/prima la leapşa asta?
Habar n-am... Andy, Livia, Mări
Câţi din cei cărora le trimiti lepaşa nu iţi vor răspunde?
Nici unul.

Ultima persoană cu care ai luat masa la restaurant?
Verişoara mea, Cristina.

Ce asculţi în momentul ăsta?
Zgomotul făcut de maşinile care trec pe strada mea… )

Care este culoarea preferată?
Negru, deşi este nonculoare… albul, arigintiul.

Mare sau lac?
Mare

Câte tatuaje ai?
Nu am.

Ai rămas vreodată fără benzină la maşină?
Niciodată

Ce preferi, pisică sau căţel?
Căţel.

Ce anotimp preferi, vara sau iarna?
Iarna, dar primăvara e preferata mea.

Eşti solo?
Da şi e super!!

Eşti îndrăgostită de cineva?
Eh, ca toată lumea...

Cât e ceasul?
11:20

vineri, 8 ianuarie 2010

100% bun?

mi-ai nins pe ceafă cu gemete ude.
era virgină ea…
te-am smuls din striaţiile ţesuturilor mele postpuse viselor, drept „răsplată”,
în timp ce te-mpungeam cu tocul pantofului în piept.
te-ar fi durut, se poate…
însă în ochii tăi de sticlă nu se oglindeau decât şuviţele mele negre dansând dezolate în umilinţă.
ţâşnind, prin venele mele,
sângele tău, l-am adunat într-un borcan pentru compot.
îl păstrez într-o cameră obscură –
gustându-l în păgâna ultimă zi a fiecărui an.

Datorii

am cules din gura ta
stele albastre.
le-am rătăcit în fiinţa mea, vreo două zile
şi le-am trimis ,plutind aievea,
să se iubească undeva,
în capul pieptului la mine.
şi înnebunind în disperare,
se mistuiau gemând uşor
şi tremurau nemuritoare
ca şi întâiul nostru dor.
le-aud şi-acum strigându-te,
simţeau şi ele că-s străină,
căci nu le-ai dat din dragoste
ci mai degrabă pentr-o vină…