vineri, 8 ianuarie 2010

Datorii

am cules din gura ta
stele albastre.
le-am rătăcit în fiinţa mea, vreo două zile
şi le-am trimis ,plutind aievea,
să se iubească undeva,
în capul pieptului la mine.
şi înnebunind în disperare,
se mistuiau gemând uşor
şi tremurau nemuritoare
ca şi întâiul nostru dor.
le-aud şi-acum strigându-te,
simţeau şi ele că-s străină,
căci nu le-ai dat din dragoste
ci mai degrabă pentr-o vină…

Niciun comentariu: