Intreaga materie a ingerului meu se scurge lent prin gingii când iubesc. Ochii scuipă regrete Când pomi argintii se prăbuşesc peste cochilia mea Mă agăţ d- un perete de marmură acronic şi uit că există soare.
E nouă carnea pe mine Şi-n ochiul umed al sufletului, Timpul fuge turbat călcând în picioare norii. În cugetul meu stagnează florile albe Podeaua mi-e cerul Alerg, culeg şi mă înec.