Azi...în tăcere...: Schimbări

E nouă carnea pe mine
Şi-n ochiul umed al sufletului,
Timpul fuge turbat călcând în picioare norii.
În cugetul meu stagnează florile albe
Podeaua mi-e cerul
Alerg, culeg şi mă înec.

Zmeul

Eu ti-am alergat prin vene..
Ti-am suflat cu dor pe gene..
Eu ti-am upgradat sarutul...
Ti-am iubit necunoscutul....
Am fost zmeul tau mereu
Sa ma tii in vant nu-i greu...
N-ai stiut sa tragi d sfori...
Am cazut de mii de ori...
am cazut de mii de ori.......
Trebuie sa zbor.....
Am cazut de mii de ori....
N-ai stiut sa tragi d sfori...
Sa ma tii in vant nu-i greu...
Am fost zmeul tau mereu
Ti-am iubit necunoscutul....
Eu ti-am upgradat sarutul...
Ti-am suflat cu dor pe gene..
Eu ti-am alergat prin vene.....
Trebuie sa zbor...
Sa fac dragoste cu ploaia...
Sa fac dragoste cu vantul...
Sa fac dragoste cu cerul...
Sa ma-ntind pe tot pamantul...
Stelele-s pistruii noptii..
Luna-i amintirea zilei...
Norii sunt cearceaf pe soare...
Ei ma vor uita de tine...
Vor uita de tine...vor uita de tine.....
Cand linistea va curge-n mine!!
Sa fac dragoste cu ploaia...
Sa fac dragoste cu vantul...
Sa fac dragoste cu cerul...
Sa ma-ntind pe tot pamantul...
Stelele-s pistruii noptii,
Luna-i amintirea zilei,
Norii sunt cearceaf pe soare,
Ei ma vor uita de tine,
ma vor uita de tine,
Ma vor uita de tine,
Linistea va curge-n mïne...

DECLARAŢIE DE DRAGOSTE

Tu esti tăcerea credinţelor mele

Pe care le risipesc şi le adun din nou în mine,

Cu fiecare cuvânt ce te cheamă

Cu fiecare surâs ce te-aşteaptă.

Tu esti un ochi deschis

Spre întunericul sufletului meu,

Sub ploapa căruia se zbat

Vonurile însângerate ale visurilor.

Tu eşti poate însuşi dragostea mea

Care crede numai în tine,

Limpezindu-şi apele

În frânturile surâsului tău.

Iti port uneori paşii în priviri

Şi surâsul în joc de petale,

Îti dărui zâmbete şi-ţi fur amintiri

Ascunse în şoapte domoale.

Sunt zîmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz

Sunt râs şi durere şi vise,

Sunt pusă pe şotii şi-s plină de haz

Şi-s tristă de genele-nchise

Sunt basmul frumos dorit de un copi

lSărutul furat la-ntâmplare

Sunt scrisul stângaci în nopţi de april

Sunt prima şi ultima floare

Sunt mâinile tale duioase şi

noaptea ce n-o poţi rosti

Sunt visul purtat în gând de-amândoi

Sunt miezul de noapte şi norii de zi.

Eu sunt un zbor frânt

O melodie de aripi neterminată,

Un pas desculţ pe o plajă fierbinte

Un zâmbet pierdut în râsul tău.

Eu sunt o scrisoare de dragoste

Deschisă dar niciodată citită,

O mână alunecând pe un pian

Într-o simfonie a cuvintelor nerostite

.Eu sunt o fereastră deschisă

Spre zborul viselor tale,

Dar geamurile mi-au îngheţat fără rost

În ierni de aşteptare.

Tu esti dimineaţa albă care-şi lipeşte

Trezirile reci şi moi de geam,

Tresărindu-mi tăcut în perdele

Ştiind că tu eşti tot ce am.

Tu eşti soarele cu fruntea fierbinte

Stinsă într-un apus de nedesluşit,

Rostogolindu-şi visător chemările

Spre alte chemări.

Tu eşti cu ochii umezi

De surâsul stelelor,

Ce tremură adânc de dureros în mine

Când şoaptele mele ţi le dăruiesc.

Tu eşti noaptea cu iubiri necunoscute

De nimeni înaintea mea,

Care te stăpânesc şi pe care

Încerc îngenunchiat să o aleg în cuvinte.

Tu eşti primăvara cu inimi înflorite

Răsfirând crengile de cais,

In fiecare fereastră

A ochilor mei înfrigurati care te aşteaptă.

Tu esti răsuflarea de foca macilor lui August,

Ce-mi îngenunchează furtunile

Cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea Ta.

Tu eşti ploaia copacilor

În tremurul serii de toamnă,

Şi cântecul meu

Te leagănă în braţe mângâietoare.

Tu eşti iarna cea pustie

Ce mă frange în fiecare despărtire,

Cu ochi străini şi plecări nedefinite

Spre ţărmuri stinse de dor.

Tu eşti lumina din fiecare floare a grădinii mele

Care se înfioară sub numele tău,

Şi-şi înalţă miresmele

În sonoritatea albă a unei chemări.

Tu eşti tăria ce se ridică în copacii mei

Şi le înfloreşte crengile,

In ciorchini grei de culoare

Cu un zâmbet copilăresc.

Tu eşti cerul meu senin

Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,

În fiecare noapte când caut răspuns întrebărilor mele

Dincolo de fărâma de luna oprită în geam.

Tu eşti pasul nehotărât

Al străzilor mele înfrigurate,

Din dimineţile când te aşteptam

Cu aripi înalţate în zbor şi

ochii înlăcrimaţi de

iubesc cum iubesc dimineţile

Pure şi adevărate care-mi urcă-n vine,

Ca un cântec închis în trupul meu

Ce se aude mereu de dorul tău.

Te iubesc cum iubesc florile

Ce-şi înalţa culoarea sub ochii,

Unui albastru imens

Şi greu de strălucire.

Te iubesc cum iubesc cerul

sprijinitpe frunţile noastre,

Ca un cântec uriaş de mâine

Ce ne uneşte visurile.

Mă întreb de-i cu putinţă

Ca tu să mă iubeşti

O ! Tu cel cu ochii verzulii

Atât de limpezi şi frumoşi.

Azi...în tăcere...

marți, 5 octombrie 2010

Schimbări

4 comentarii:

Zmeul