Urlet

să mi se umple gura de vise năruite
şi ochii de seva dorinţelor înfrigurate
(să plouă)
să-mi îngheţe sângele de focul gurii tale
şi să cer sfârşitul
să mă rog să vreau să-l încep, să mă rog.
*
mi-am retezat degetele să nu-ţi mai scriu
fug, nebună călcând pe cioburi din săruturi trecute
şi sticla-mi taie carnea adânc, asurzitor.
urlu
am tăişul lui aprilie înfipt în echilibru
mă clatin…mi se înmoaie genunchii
m-am avântat spre a uita verdele
mă desprind fantezist.

Comerţ închipuit

în pletele tale răsăreau în zori,
nebuniile miezului de portocale.
savoarea lor, cum stăteau în fructiera din sufragerie…
mă striga, ameninţându-mă
*
eu, orgolioasa,
le renegam fiindcă…
isterica, mama ta ni le-a adus.
au fost acre.
şi picurându-ţi zeama lor pe şira spinării,
pielea ta albă s-a speriat-
(probabil îi era teamă să nu se îndrăgostească de puritatea sucului)
-umplând camera cu bătăi de inimă indrăzneţe.
*
anul ăsta nu s-au mai copt portocalele,
mama ta nu mai vine,
recunosc : nu-mi e dor de o fostă posibilă soacră ;
legăturile de familie îmi provoacă o greaţă exotică, inimaginabilă.
ţie, în schimb, îţi simt lipsa .
i-aş telefona Ei, să-mi permită să te mai închiriez din când în când
….CONTRACOST

Claustrofobie

aş transforma versurile în lapte
şi laptele într-o mare de lapte
pe care voi vrea să plutesc
să plutesc, închisă în sâmburele meu de piersică ;
unde m-au închis plăsmuirile urechilor de elefant din marţipan,
teama de a-L pierde,
scârba de a-ţi spune cine sunt cu adevărat,
refuzurile tale,
tot ce nu mi-ai interzis să fiu,
locurile pe care nu m-ai lăsat să le iau în braţe,
viaţa pe care n-am adulmecat-o nicicând…
din sâmburele tău de piersică târzie,
te rog să visez !!

Spaţiu

în azi ancorată împotriva voinţei mele, încă îndragostită de ieri
am uitat modurile şi timpurile gramaticale ale simţirii
îmi doresc un Crăciun veşnic,
fără echere care să-mi măsoare unchiul de incidenţă cu liniile palmelor tale
fără grad de albire al dinţilor,
fără rujuri în nuanţe stridente
fără cadre …
prin urmare : vreau să-mi decorez singură spaţiul intergalactic rezervat
şi să-l mut în camera mea,
cu tine cu tot!

România, încotro?

Ruşine!!


România ţara nimănui. Alegerile noastre „democratice” din nou fraudate… România îmbarcată din nou fără voia ei pe o corabie care a plutit cinci ani în derivă. Să n-o lăsăm să navigheze încă cinci ani fără ţintă, să nu ne lăsăm patria să se lovească din nou de stânci de corupţie şi valuri de minciuni! Români, uniţi-vă pentru o Românie mai a bunului simţ , pentru viitorul vostru şi al copiilor copiilor voştri.

Împreună vom învinge!!

Leapşă de la Graţiela!

A. Şapte lucruri pe care le-ai colecţiona de plăcere:

1.Colecţionez timbre.
2. Vederi şi pliante pe care le iau din toate locurile pe care le vizitez.
3.Bijuterii.
4. Lenjerie intimă. (consider că spune foarte mult despre personalitate unei persoane)
5.Poze … imi place să imortalizez orice moment !
6.Caiete vechi… nu pot să le arunc, nu pot ))
7.Brelocuri…am început să adun brelocuri pentru că mereu îmi pierdeam cheile, apoi a început să-mi placă.

B. Şapte lucruri pe care nu le-ai colecţiona:
1. Jucării de pluş…sunt prea copilăreşti.
2. CD-uri
3. Cărţi. Prefer să le iau de la bibliotecă şi să le citesc, decât să le cumpăr doar pentru că arată bine în biblioteca mea.
4. Genţi
5. Pantofi
6.Curele… cu greu găsesc una pe care s-o port cu plăcere
7.Pixuri, le pierd mereu ))

C. Ai colecţionat vreodată ceva?
Am colecţionat şi colecţionez monede (cea mai dragă este de la un prieten din Rusia şi o păstrez in portofel) şi diplome… mă simt bine când le privesc, sunt oarecum mândră de mine.
D. Care este cel mai frumos cadou pe care l-ai primit vreodată?
Am primit multe cadouri…poate cele mai aşteptate erau cărţile Harry Potter, care apăreau de Crăciun.
E. Ce vrei să primeşti de Crăciun? Material... nu vrăjeli cu sănătate şi fericire...
Chiar nu-mi vine nimic in minte. Aş vrea să plec din ţară de sărbători…sau să-mi petrec Crăciunul cu prietenii. Şi cel mai mult aş vrea linişte!

Leapşa merge la Andy şi Edi

ceva

în filozofia de a face cumpărături prin calea lactee
alegând cu ochii închişi cea mai ieftină primăvară
pentru povestea mea cu lacrimi îmbuteliate în pet-uri de plastic
mi-am pierdut teneşii cu şireturi colorate.
nu-mi pare rău de ei
erau meschini
mă priveau cu ochii lor răi ascunşi in tăieturile din talpa plastifiată
enervanţii! ce mai râdeau de mine cu dinţii lor cariaţi din găurile pânzei
râdeau de feminitatea mea întârziată
nu ştiu şi nu ştiu să port pantofi cu toc!!
Ah!
dar unde i-am pus?
Hmm…
să fi fugit cu literele înclinate de pe cutia pantofilor de seară ai mamei?
se poate. Fusese dragoste la prima vedere
(ei apreciază eleganţa)
şi…m-au trădat!

Urşii polari

am adormit cu tine sub pernă de mii de ori
aceeaşi pernă cu burduf moale,
cu faţă de pernă, cu conturul feţei mele, feţei tale
aceeaşi faţă de pernă pe care mama mi-o schimba săptămânal
când dormea cu mine
dar nu mai doarme
de când aveam şapte ani
din prima zi de şcoală
pentru că eram prea mare zicea ea
apoi am dormit cu urşii mei polari de pe cer
cu ochii lor mici blânzi şi cu năsucurile lor umezite
de lacrimile mele
*
plângeam mereu până târziu
tu aveai mai mulţi ani decât mine
nu mai plângeai noaptea
dormeai tot singur
*
mă însoţeau vocile întunericului
îngerul meu cu zâmbet larg
care-mi dădea bomboane cu mentă
pe care le furam amândoi din borcanul din bucătărie
era întuneric pe hol
dar el mă ţinea de mână,
frică nu mi-era
avea nişte ochi mari
care îmi făceau poftă de bomboanele cu mentă
pe care le ţineam sub plapumă
(câteodată se topeau şi mă certa
iar. Mama)
si ochii Lui se oglindeau în fereastra închisă
pe care tot mama
o deschidea
şi-o închidea numai ea. eu n-aveam voie
*
dar urşii polari n-au mai venit apoi la mine
nu mai vin deloc
(fetiţa ar vrea să devină femeie, dar ii e frică să fie ca mama care o certa şi-i închidea fereastra)
acum sunt tipi de la şcoală, bărbaţi din oraş, vecini de bloc
cei cu care adorm pe cer la ora 23 fix
vezi, eu trebuie să dorm de la ora asta pentru
că mă trezesc devreme
ca să merg la şcoală
tu nu mai mergi
acum eşti şi mai mare.

Să nu uităm că suntem Români!

1 decembrie 1918 este, sau ar trebui să fie o zi de mare însemnătate pentru românii de pretutindeni…Este fericita zi în care ne-am unit cu toţii basarabeni, moldoveni, bucovineni, olteni, ardeleni, munteni intr-unul singur… români. Treptat această sărbătoare naţională şi-a pierdut importanţa, pe măsură ce noi am început să ne ruşinăm de naţionalitatea noastră. De ce ne este ruşine fraţilor? De cine? Când noi suntem singurii vinovaţi pentru cele ce se întâmplă, pentru imaginea pe care singuri ne-am creat-o… Unde e spiritul viteaz de altă dată? Unde e curajul? Mai curge sânge „de Traian” prin venele noastre, sau alcoolul şi drogurile deţin superioritatea cantitativă?

Şi totuşi cu un gust amar nu uit…

La mulţi ani, România!