în pletele tale răsăreau în zori,
nebuniile miezului de portocale.
savoarea lor, cum stăteau în fructiera din sufragerie…
mă striga, ameninţându-mă
*
eu, orgolioasa,
le renegam fiindcă…
isterica, mama ta ni le-a adus.
au fost acre.
şi picurându-ţi zeama lor pe şira spinării,
pielea ta albă s-a speriat-
(probabil îi era teamă să nu se îndrăgostească de puritatea sucului)
-umplând camera cu bătăi de inimă indrăzneţe.
*
anul ăsta nu s-au mai copt portocalele,
mama ta nu mai vine,
recunosc : nu-mi e dor de o fostă posibilă soacră ;
legăturile de familie îmi provoacă o greaţă exotică, inimaginabilă.
ţie, în schimb, îţi simt lipsa .
i-aş telefona Ei, să-mi permită să te mai închiriez din când în când
….CONTRACOST
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu