Pentru când pleci

...
Fiecare fir de iarbă mă apasă
Sufletul mi-l strâng buzele tale
Şi mă dor.
Timpul imi scapă printre degete,
Iar tu te risipeşti o dată cu orele
Plouă încet.

de două ori oameni

Prin câmpul cu flori adormite
Se plimbă tăcerea,
Vioaie zâmbeşte
Când sânul cel flasc al reginei ii curge pe creştet.
E noapte
Şi
Trupurile repetă „a trăi”
Lumina ascultă.

Tu
Apărând în tavanul din zare
Tăcerea orbeşte, de ieri
Regina (fără permis) tot moare
Şi-acum se visa păpădie.