El n-are suflet,
dar merge la şcoală.
visează să zdrobească buzele femeilor cu dinţii ochilor săi fioroşi ca gura unui câine
uneori cântă în baie...
numără coastele străzilor pe care umblă, pe care doarme;
sunt multe.
tavanul lui e cerul şi plouă prin el,
are multe găuri:
ar vrea să-l repare;
n-are bani.
*
El n-are suflet
stomacu-i e gol.
ar vrea o ţigare şi-un covrig, un sac de plastic să pună în el centrul comercial al oraşului şi să-l arunce in WC.
va trage apa de două ori +
să fie sigur că s-au topit termopanele şi vânzătoarele cu unghii mari şi roz sidefat
s-au înecat
*
azi primeşte alocaţia,
dar n-are suflet.
14 comentarii:
Evelyn, zidurile cad si singure :)
k
:))) Cred ca e prima oara cand chiar imi place poezia ta =))
:)>- Great job!
Ingenuu,dar si exuberant`!
Imi place`:x
faremcul poeziei e sa nu intelegi nimic... eventual sa simti
Nu stiu de ce dar am o vaga impresie ca i-ai dedicat-o cuiva din clasa si cred ca stiu si cui. :D
Gratiela, ma simt onorata:))
Flori, cui crezi tu ca i se potriveste?
Eu chiar nu am dedicat`o nimanui, e scrisa in sambata din vacanta la 5 dimineata... in timpul unei insomnii:))
Sa`mi spui in particular la cine crezi ca m`am referit!!:))
buna, buna rau !
Merci, Edi:*
faptul că ai scris-o sambata din vacanta la 5 dimineata... in timpul unei insomnii nu-i dă nicio valenţă în plus
de emoţii ai auzit?
Eu da, tu?
Se pare ca nu, din moment ce nu permiti accesul pe blogul tau! Sa fie oare din cauza emotiilor?:))
Get lost!
farmecul poeziei este sa te regasesti in ea
http://cristinadream.blogspot.com/2010/02/sa-mori-un-pic-inseamna-sa-ai-orgasm.html
http://femeiaarebarbatulface.blogspot.com/
Trimiteți un comentariu