Atingerile tale roşiatice mă fac să vribrez
Îţi cer făţarnic să te opreşti, când defapt...
Aş vrea mai mult şi mai mult din carnea ta,
În fiecare gură de aer, pe care o inspir cu nesaţ
Mă ascund pe mine vampirizând fiecare sărut triunghiular cu gesturi tandre, false
Aş suge din tine fiecare picătură de sânge, poate chiar şi excitabila măduvă a oaselor,
Pe care tu mi-o refuzi de fiecare dată subtil.
Te implor să mă loveşti vanilat, să mă imbraci in aripi acide de fluture,
Să-mi dai tot!
4 comentarii:
Ok, deşi intenţia a fost de a realiza ceva superb, nesperat... eu personal nu prea gust stilul acesta. Prea fără perdea pentru mine... (mai bine înjur morţii şi singurătatea decât să vorbesc despre dorinţă... :-S Mă sperie)
Pai dorintele sunt cele care ne impulsioneaza de cele mai multe ori! :x
Scurta si la obiect.Asa vreau sa fiu eu acum.Poezia a fost"lunga" si acolo, alaturi de inima cititorului, cel putin a mea.Imi place.>:D<
Merci, Rada >:D<
Trimiteți un comentariu