luni, 6 aprilie 2009

Joc

Tocul pantofului meu
înoată intr-un poem smântânos, acela
pe care mi l-ai scris tu pe piele, când ne jucam în alb
Iar eu plutesc in derivă,
pe o scândură arsă, innegrită
Şi totuşi tânjesc dupa coloana ta vertebrală
fracturabilă cu un simplu sărut

Un comentariu:

Andi spunea...

Superb:X:X:X