Minunile răsăritului albastru s-au evaporat în fumul de ţigară
Între noi rămâm ploile reci,
Murdare,
Uşile inchise prin ochii tăi negrii,
Visele aromate,
Cuvintele de vanilie...
Nu mai pâlpâie in tine strigătul lumânărilor de veghe, de prima dată
Miroase a gândurile tale imbecile, sperând la noi.
Cădem in sus sper infinitul dezamăgirii
Mă uiţi amintindu-ţi de mine in fiecare ceaşcă de cafea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu