vineri, 6 noiembrie 2009

un vis

Buzele noastre se caută în tăcere.Mi-e frică să-ţi spun ceva, deşi ar fi atât de multe...Ce rost are? Inchid ochii şi mă las purtată de zvâcnirile trupului meu imprevizibil. Mă surprinde fermitatea mişcărilor mele, dorinţa atăt de profundă...eu. Te privesc in ochi. Am impresia că nu i-am mai văzut niciodată atât de sinceri, blânzi şi in acelaşi timp atât de insetaţi de pasiune. Ploapele mi se inchid când tu-ţi zdrobeşti buzele umede de ale mele, topindu-le. Abia acum realizez cât de mult mi-ai lipsit, cum mă implineşti printr-o atingere...cât de mult insemni. Mă tragi mai aproape, lipindu-mă de tine. In liniştea iubirii dintre noi ţi-aud cântecul respiraţiei ce ma farmecă. Nu-mi dai drumul din strâmtoarea bratelor pe care le simt pierzându-se pe spatele meu. M-am pierdut o dată cu ele in voluptatea clipei şi degetele tale imi ard pielea, infiorându-mă. Ce inseamnă o secundă? Ce e o eternitate?Nimic nu-mi trebuie, nimic nu vreau a mai cunoaşte, după ce te ştiu pe tine, după ce te am.

3 comentarii:

Andi spunea...

Ti`am zis mai detaliat parerea mea:D...n`am sa mai spun si aici:*:*:*

Joc de nuanţe spunea...

Abia acum realizez cât de mult mi-ai lipsit notă evidentă de regret, mă face să mă gândesc că de cele mai multe ori avem astfel de realizări deja cu o secundă prea târziu.

Îmi place tare mult template-ul pe care-l ai acum. ^_^

Evelyn spunea...

Eu as vrea sa n`am regrete, da` mereu e cate unu` :(