De ce ochii tãi sunt verzi şi de ce m-au vãzut tocmai pe mine, de ce s-a oglindit chipul meu mut de tine in ei? Şi ce s-a schimbat acum? Eu sau tu? Poate ochii verzi, poate… Ochii mei sunt negrii şi chestia asta devine stupidã, plicticoasã şi …ochii tãi.Iţi ingân numele, incerc sã te vãd cu mintea şi nu-mi amintesc decât ochii verzi şi mâinile, vârfurile degetelor atât de perfecte, dureros de perfecte, de-o dulceaţã piperatã, care-mi usturã şi acum forma inimii.
Cum mai sunt degetele tale? Dulci.
Şi ochii tãi? Verzi.
Imi pare rãu: nu pot sã-ti uit nici buzele umede, nici vârful rece al nasului, cu atât mai putin pãrul de pe obraji… Ce senzaţie ciudatã mã-ncearcã acum scriind… parcã mã lipesc cu obrazul de chipul tãu şi simt firele bãrbii zgâriindu-l uşor, mângâindu-l. Retrãiesc un sãrut cu tine şi gura mea te cautã nesãţioasã prin intuneric. Da, e intuneric; am stins lampa şi am acoperit oglinzile toate pentru cã … ochii mei sunt negrii.
2 comentarii:
Dragut... si ochii mei sunt verzi, mai ales cand sunt nervoasa ori cand plang... si degetele mele sunt subtiri ;;)... si bla... si nasu mi-e ud, prea ud as putea spune... :)) da e de la raceala:)) + rinita alergica :))
Nu te mai lua de lume!:*
Trimiteți un comentariu