miercuri, 17 decembrie 2008

Incă o dată

Şi ţi-am greşit din nou. Aş vrea să cred că te doare, că suferi că iţi pasă...aş vrea o lacrimă să verşi petru mine, una, una singură. Dar nu, căci nu sunt nimic, sau poate doar un nume pe o listă lungă a celor care te-au iubit.
Ştii, te-am visat... Zâmbeai, imi zâmbeai mie ca atunci la acel cinci ianuarie. Îţi aminteşti şi tu?
Am plâns...Ia-mă inapoi, căci nu am incetat nici o clipa să fiu a ta, iar tu ai fost mereu in mine, in sufletul meu obosit. Şi mă intreb: oare ai iubit vreodată? Ai simtit că-ţi bate inima de frică si de fericire când o vezi pe Ea? Eu da... Te-am iubit pe tine...te-am iubit ca pe o zi de toamnă. Ţi-am spus că e anotimpul meu preferat, dar plâng mereu când plouă căci imi apari in gând, la fel, la fel ca întotdeauna. Şi mă mai mint că ai fost al meu, dar tu nu aparţii nimănui: eşti doar al tău si totul al tău este; al tău e cerul meu de vise, al tău e zâmbetul meu fericit cu tot cu buzele-mi ude şi poate pieptul meu va fii, a ta sunt eu!
Şi te implor să mă vrei si te implor să ierţi minciuni ce nu au fost ale mele, să ierţi gânduri străine!
Nu-mi doresc decât să-mi dai inapoi visul nostru. Sau mai bine zis, visul meu?

Niciun comentariu: