sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Mai scriu din cand in cand

In copilarie, obisnuiam sa urasc un tablou infatisand luna ce-i lumina unui om calea spre moara. Tabloul, neinramat, atarna nestingherit de privirile mele pline de dispret pe perele din sufrageria parintilor si atat de tare il uram pentru ca nu intelegeam ce cauta acolo, intr-un decor in care nu se potrivea nicicum. Adeseori ma gandeam ca mama ar fi trebuit sa aleaga o pictura cu un cromatism cald, vesel care sa insufleteasca micuta camera de zi. Ani la rand i-am rugat pe parintii mei sa il dea jos de pe perete, dar niciodata nu m-au ascultat … Era un cadou primit de la pictorul care locuia in apartamentul de deasupra, era… o amintire. Si acum dupa atatia ani, omul ce-si cauta drumul spre moara e tot acolo, la loc de cinste in sufrageria noastra. Inteleg acum ca oamenii au nevoie de amintiri ca sa-si hraneasca sufletul. Amintirile te ajuta sa te regasesti cand esti pierdut de tine. Niciodata nu as putea trai fara amintiri. Vreau sa imi amintesc toate momentele in care am plans, in care am ras, in care am simtit ca nu pot fi mai fericita decat la momentul respectiv. Vreau sa imi amintesc cum a durut cand sufletul meu se lasa tarat in mocirla demonica a alegerilor mele gresite…si sa nu le mai repet, vreau sa imi amintesc toate iubirile pe care le-am trait pentru ca sunt parti din sufletul meu. Asa se zbate sufletul cautand raspunsuri, precum omul din tabloul din sufragerie . Traiesti iubiri care te vor mistui ani buni, le vei purta cu tine, le vei purta cu lehamite, dar de fiecare data cand vei avea ocazia sa te descotorosesti de ele, ca de paltonul acela vechi cu captusala mancata de molii, de fiecare data cand vei fi in fata ghenei, te vei opri. Vei pune paltonul la loc in dulap si amintirea o vei ascunde si mai adanc inauntrul tau. Niciodata nu ai sa uiti, oricat de departe, oricat de mult timp ar trece peste tine, in mintea ta totul se va fi intamplat ieri. Asa mistuie un sentiment neimplinit, o dezamagire sau o incertitudine. Tu nu ai sa intelegi niciodata de ce, de ce nu pe tine, de ce nu azi, de ce …

Un comentariu:

Grațiela-Teodora spunea...

...ce dor mi-era sa te citesc :)