... Fiecare fir de iarbă mă apasă Sufletul mi-l strâng buzele tale Şi mă dor. Timpul imi scapă printre degete, Iar tu te risipeşti o dată cu orele Plouă încet.
Prin câmpul cu flori adormite Se plimbă tăcerea, Vioaie zâmbeşte Când sânul cel flasc al reginei ii curge pe creştet. E noapte Şi Trupurile repetă „a trăi” Lumina ascultă.
Tu Apărând în tavanul din zare Tăcerea orbeşte, de ieri Regina (fără permis) tot moare Şi-acum se visa păpădie.