Când eşti bun...

Când eşti bun eşti luat de prost... Am învăţat asta recent. E în zadar să cred că toată lumea e bună, c-o să primesc câte-un răsărit pentru fiecare ajutor dat, pentru fiecare mângâiere, pentru fiecare lacrimă;Asta ar însemna să trăiesc aproape o eternitate şi poate nu merit. E greu chiar şi pentru mine să-mi dau seama. Am 17 ani şi vreo opt luni... unii ar spune :”Enervant de tânără!”, alţii doar „necoaptă...”, dar eu cum mă consider? Răspunsul la această intrebare mă depăşeşte şi-mi este străin cu desăvârşire, nu ştiu. Uneori am impresia că n-aş fi în stare să rănesc pe cineva,mă consider incapabilă de a provoca suferinţă. Alteori... sunt convinsă că succesul se bazează pe ambiţie împletită cu o doză de răutate şi că numai cei fără scrupule vor reuşi. Dar oare cum e bine, fraţilor? Ce să fac eu? Ce să aleg? Care e varianta cea bună? De ce? Mai mult ca sigur, mizând pe cât de previzibili sunt unii, m-ar sfătui să aleg calea de mijloc, dar nu există, căci orice cale la limita celor principale înclină spre prima sau spre a doua, deci revenim de unde am plecat. Nu-mi place să sacrific oameni, caractere, dar involuntar sau nu asta am tot făcut de ceva vreme... Unii au plecat în locuri pe care le ştiu, dar e ca şi cum n-ar avea importanţă pentru că distanţa fie ea de sute sau mii de kilometri, tot distanţă rămâne. Nu-i văd, nu-i aud... e ca şi cum n-ar fi fost niciodată. Totuşi, eu mă agăţ de orice amintire, de orice hârtie cu scrisul lor, de orice lucru care-mi trezeşte imagini vii din trecut. Alţii sunt aici... aproape de mine, la câţiva paşi poate, dar sunt mai absenţi şi mai departe decât ceilalţi. Poate nu-i văd eu, deci vina e a mea. Poate ei nu vor să mă vadă, dar nu-i învinuiesc... Sunt prea ambiţioasă, maliţioasă, visătoare, arogantă şi de multe ori egoistă. Aş minţi spun că imi pare rău şi nici nu-mi pare. SUNT CEEA CE SUNT! Nimic şi nimeni care nu-mi este cu ceva superior nu merită a mă schimba şi nici nu poate; uitasem să menţionez că sunt şi foarte încăpăţânată.Nu mă învinuiesc decât că vreau din când în când să fiu de ajutor. Nu spun că asta ar fi un fapt eronat, dar niciodată nu-mi iese cum ar trebui şi toate oalele se sparg în capul meu... Urmează câteva zile de debusolare totală şi apoi o pot lua de la capăt. Minunat!