vineri, 26 februarie 2010

Nopți de veghe

Ascunde-mă în gând aievea
Dă-mi glas să cânt şi dor să cuget
Străbate-mi zorii cu un zâmbet
Şi fă-mi argint din ochii negrii.

Aruncă-mă în zare-albastră
Dă-mi gura ta să râd cu norii
Cuprinde-mi visele în braţe
Şi luminează-umbra cărării.

Eu stropii ploii într-o rază,
Cununa ce-nconjoară raiul
Iţi dau credinţa mea pe toată
Şi îţi inchin un psalm uitat
Îţi dau un munte şi-o răscruce
Şi marea toată într-un lac.

Tu, gura mea neştiutoare
Ce-alergă după zile-n cer
Cea ce iubeşte
Cea ce minte
Cea ce se merită-n infern

Nu sunt nimic,
Dar pot să-ndur
A mă ruga să ţi se ierte
Toate păcatele ce azităzi,
Se zvârcolesc în mii de fete.

Îmi pare rău că nu sunt Eva
Te-aş fi minţit şi asta e
Sunt prea cuminte, visătoare
Dar te-aş ruga să nu profiţi.

Aş schimba ziua toată-n noapte,
Să te văd la lumina lunii
Să mă îmbete-a ta privire
Să mor şi să plutesc pe ape
Printre epave-ale unui viscol
Să fiu un fir de praf murind
Să mă inec într-un fascicol
Să-ţi mângâi părul în neştire
Să te ajung , să te cuprind.


A ştii cum am ajuns la stele
m-ai fi iubit doar un minut.

duminică, 14 februarie 2010

Ceva neaşteptat! (de la Heli)


Tsookie Wookye: Eve
E_velyn: Ău
Tsookie Wookye: Vezi că ţi-am lăsat un premiu pe blog. http://nuenimeni.blogspot.com
E_velyn: Şi eu trebuie să dau mai departe?
E_velyn: Haha, ok!
E_velyn: Merci mult.
Tsookie Wookye: Cu plăcere.
Tsookie Wookye: Pe meritul tău, oricum.
Acestea fiind spuse, sau mă rog copiate de pe messenger, cred că aţi inteles cum a ajuns această simpatică poză pe blogul meu, simpatic şi el de asemenea (da, de unde?).
Deci, să vedem cui ofer eu acest premiu virtual…
Lui Edi (pentru că scrie şi scrie bine!)
Sandrei (care deşi e peste mări şi ţări, nu uită să posteze din când în când câte ceva despre viaţa de licean în SUA)
Liviei (pentru că scrie din suflet)
Florinei(alături de un călduros „La mulţi ani!”)
Nicoletei(pentru că e puternică… şi sunt sigură c-o să se reapuce de scris în curând)


(Heliana sau Tsookie Wookye îl meriţi şi tu din plin, dar cred că nu am voie să ţi-l ofer înapoi… cred)

joi, 11 februarie 2010

Deficit spiritual

El n-are suflet,
dar merge la şcoală.
visează să zdrobească buzele femeilor cu dinţii ochilor săi fioroşi ca gura unui câine
uneori cântă în baie...
numără coastele străzilor pe care umblă, pe care doarme;
sunt multe.
tavanul lui e cerul şi plouă prin el,
are multe găuri:
ar vrea să-l repare;
n-are bani.
*
El n-are suflet
stomacu-i e gol.
ar vrea o ţigare şi-un covrig, un sac de plastic să pună în el centrul comercial al oraşului şi să-l arunce in WC.
va trage apa de două ori +
să fie sigur că s-au topit termopanele şi vânzătoarele cu unghii mari şi roz sidefat
s-au înecat
*
azi primeşte alocaţia,
dar n-are suflet.

marți, 2 februarie 2010

...

ochilor mei le-am amputat picioarele,
să nu mai fugă după iluzii.
în urma dârelor de sânge au răsărit fluturi,
cei mai frumoşi fluturi.
din aripile lor ţâşnesc regretele mele târzii;
sunt un copil.
sunt o planetă încă nedescoperită intr-o galaxie inexistentă,
ce-ţi soarbe dorinţele din fiecare fulg de nea.
sunt buzele tale reci, tremurând pe o alee iernatică, în ale cărei pavele
ţi se aburesc visele proaspete cu noi.
sunt tot ce nu am dat nimănui,
ceea ce nu e nimeni,
dar toţi nu şi-ar dori să fie.
eu sunt nimic,
nici măcar o fracţiune de secundă dintr-un surâs,
nici măcar...

marți, 26 ianuarie 2010

Agonie

în orele dintre primul strigăt închis în colivia tubulară a soarelui
şi corzile mele vocale e cerul-
pe care l-am privit neîntrerupt în timpul plimbărilor cu stomacul gol,
pe aleea noroiului şi a magazinelor cu feţe palide.
aşteptam mereu o scrisoare cântată de stele şi un pahar de lapte proaspăt.
mi-e sete.
aşteptam să mă laşi să plec pe marte,
fără valize,
doar cu un rând dublu de lenjerie intimă dantelată şi atât.
încă aştept.

vineri, 22 ianuarie 2010

Oglinzi


Ai fost primul ecoul al tăcerii mele, primul şi singurul pe care l-am căutat cu disperare printre moleculele fiecărei zile, ai fost primul de care n-am fugit, căci te-am iubit încă de când îmi străbăteai corzile vocale, gâdilându-mi esofagul cu fiecare silabă a numelui tău. Astfel, alergând după ultima petală din căldura ochilor tăi, te-am găsit în oglinda mea de pe noptieră. Îmi zâmbeai. Te-am întrebat nimic, iar tu mi-ai dat ca răspuns un vis de demult, cel visat de stropii de rouă înainte ca eu să mă nasc din firele de iarbă pe care le-ai zdrobit sub talpa ta. Apoi am stat multe ore într-un minut să te aud respirând, să simt cum conturul corpului tău străbate aerul, mângâindu-mi aievea chipul. Fiecare mişcare a ta îmi cutremura lumea, cu o forţă inimaginabilă care îşi avea punctul de plecare în pieptul meu. Nu te-am atins de tot nici măcar o dată, mi-a fost prea frică, dar de mii de ori cu gândul te-am avut, de mii de ori te-am cuprins, de mii de ori mi te-am închipuit dormind… tresărind dulce, dar niciodată nu te-am văzut cu adevărat. Himeră ar trebui să fie numele tău, căci ai apărut şi ai dispărut de puţine ori, prea puţine ca eu să mă satur de zvâcnirile celei mai pure dorinţe pe care m-ai învăţat să le simt una câte una până am ajuns în abis…

(for my dreamed one, that I shall never have)

vineri, 15 ianuarie 2010

La mulţi ani, Mihai Eminescu!

Incă un 15 ianuarie... o zi nu ca toate zilele, în care avem plăcuta datorie să-l amintim pe cel care a dat o altă dimensiune iubirii prin versurile sale, unice in ţara noastră, unice în lume.

marți, 12 ianuarie 2010

Leapşă de la Graţiela

Cât e ceasul?
11:07

Numele tău este...?
Oprea Evelyn- Elena

Porecla?
Nu e neaparat poreclă… mai degrabă alint: Eve/Evy sau Hazel ))

Tatuaje?
Nu

Culoarea ochilor?
Negri

Locul în care te-ai născut?
Rm. Vâlcea

Mâncare favorită?
Fructe de mare…


Ai înfăşurat vreodată pe cineva cu hârtie igienică?
Never.

Ai iubit pe cineva atât de mult încat să-ţi vină să plângi?
Da… o dată.

Ai fost implicat în vreun accident de maşină?
Da…de vreo două ori, dar n-am păţit nimic niciodată.
Crutoane sau bacon?
Crutoane.

Zi favorită din săptamână?
Sâmbătă.

Restaurant favorit?
La noi în oraş ? Hmm…Ok, dar şi in Mateo au salate bune !

Ce sport iţi place să urmăreşti?
Sky
Băutura favorită?
Pina colada.

Îngheţata favorită?
De fructe, în special de pepene şi de lămâie.

Walt Disney sau Warner Bros?
Nici unul…

Restaurant fast food favorit?
Mc

Ce culoare are dormitorul vostru?
Bleu.

De câte ori ai copiat la un examen?
Niciodată. Mi-e prea frică şi nici n-am de ce; nu m-am prezentat la nici un examen fără să invăţ

De la cine ai primit leapsa asta?
Graţi.

În care magazin ai fi cheltuit toţi banii de pe card?
BsB, Mango, Terranova…

Ce faci de obicei când te plictiseşti?
Dorm sau mă uit la un film…

La ce oră mergi la culcare?
Pe la 12-1.

Cine o să raspundă primul/prima la leapşa asta?
Habar n-am... Andy, Livia, Mări
Câţi din cei cărora le trimiti lepaşa nu iţi vor răspunde?
Nici unul.

Ultima persoană cu care ai luat masa la restaurant?
Verişoara mea, Cristina.

Ce asculţi în momentul ăsta?
Zgomotul făcut de maşinile care trec pe strada mea… )

Care este culoarea preferată?
Negru, deşi este nonculoare… albul, arigintiul.

Mare sau lac?
Mare

Câte tatuaje ai?
Nu am.

Ai rămas vreodată fără benzină la maşină?
Niciodată

Ce preferi, pisică sau căţel?
Căţel.

Ce anotimp preferi, vara sau iarna?
Iarna, dar primăvara e preferata mea.

Eşti solo?
Da şi e super!!

Eşti îndrăgostită de cineva?
Eh, ca toată lumea...

Cât e ceasul?
11:20

vineri, 8 ianuarie 2010

100% bun?

mi-ai nins pe ceafă cu gemete ude.
era virgină ea…
te-am smuls din striaţiile ţesuturilor mele postpuse viselor, drept „răsplată”,
în timp ce te-mpungeam cu tocul pantofului în piept.
te-ar fi durut, se poate…
însă în ochii tăi de sticlă nu se oglindeau decât şuviţele mele negre dansând dezolate în umilinţă.
ţâşnind, prin venele mele,
sângele tău, l-am adunat într-un borcan pentru compot.
îl păstrez într-o cameră obscură –
gustându-l în păgâna ultimă zi a fiecărui an.

Datorii

am cules din gura ta
stele albastre.
le-am rătăcit în fiinţa mea, vreo două zile
şi le-am trimis ,plutind aievea,
să se iubească undeva,
în capul pieptului la mine.
şi înnebunind în disperare,
se mistuiau gemând uşor
şi tremurau nemuritoare
ca şi întâiul nostru dor.
le-aud şi-acum strigându-te,
simţeau şi ele că-s străină,
căci nu le-ai dat din dragoste
ci mai degrabă pentr-o vină…