Ascunde-mă în gând aievea
Dă-mi glas să cânt şi dor să cuget
Străbate-mi zorii cu un zâmbet
Şi fă-mi argint din ochii negrii.
Aruncă-mă în zare-albastră
Dă-mi gura ta să râd cu norii
Cuprinde-mi visele în braţe
Şi luminează-umbra cărării.
Eu stropii ploii într-o rază,
Cununa ce-nconjoară raiul
Iţi dau credinţa mea pe toată
Şi îţi inchin un psalm uitat
Îţi dau un munte şi-o răscruce
Şi marea toată într-un lac.
Tu, gura mea neştiutoare
Ce-alergă după zile-n cer
Cea ce iubeşte
Cea ce minte
Cea ce se merită-n infern
Nu sunt nimic,
Dar pot să-ndur
A mă ruga să ţi se ierte
Toate păcatele ce azităzi,
Se zvârcolesc în mii de fete.
Îmi pare rău că nu sunt Eva
Te-aş fi minţit şi asta e
Sunt prea cuminte, visătoare
Dar te-aş ruga să nu profiţi.
Aş schimba ziua toată-n noapte,
Să te văd la lumina lunii
Să mă îmbete-a ta privire
Să mor şi să plutesc pe ape
Printre epave-ale unui viscol
Să fiu un fir de praf murind
Să mă inec într-un fascicol
Să-ţi mângâi părul în neştire
Să te ajung , să te cuprind.
A ştii cum am ajuns la stele
m-ai fi iubit doar un minut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu