mi-ai nins pe ceafă cu gemete ude.
era virgină ea…
te-am smuls din striaţiile ţesuturilor mele postpuse viselor, drept „răsplată”,
în timp ce te-mpungeam cu tocul pantofului în piept.
te-ar fi durut, se poate…
însă în ochii tăi de sticlă nu se oglindeau decât şuviţele mele negre dansând dezolate în umilinţă.
ţâşnind, prin venele mele,
sângele tău, l-am adunat într-un borcan pentru compot.
îl păstrez într-o cameră obscură –
gustându-l în păgâna ultimă zi a fiecărui an.
5 comentarii:
tot nu inteleg poezia. Cred ca o sa imbatranesc si tot afoana liric raman...
#însă în ochii tăi de sticlă nu se oglindeau decât şuviţele mele negre dansând dezolate în umilinţă.#
buna asta. le legi frumos. ar fi si mai frumos daca ai dezvolta fiecare idee simbol intr-o constructie mai complexa, sa nu para atat de bruscat tonul. imi place! bafta!
profund.imi place felul in care legi sentimente de cuvinte.
"sângele tău, l-am adunat într-un borcan pentru compot."...asta m-a marcat intr-un mod ciudat...
Trimiteți un comentariu