Azi noapte, trei ingeri m-au legat de pat
Ca nu cumva să te iubesc mai mult.
mi-au tăiat mâna dreaptă
şi m-au adăpat cu oţet.
m-au pus să jur c-o să te las să pleci
şi c-o să-ţi fac bagajul chiar eu.
Dar cu ce?
Apoi, mi-au dat drumul pe un câmp.
Şi-am colindat...
m-am rugat de firele de iarbă să mă mângâie,
eram ca un câine fără adăpost,
mă tăvăleam...gemeam
uitasem a vorbi.
Într-o zi am mers pe apă,
Nu-mi venea a crede!
mi-am dus mâna la piept să văd cât de tare imi bate inima
ea nu mai era acolo.
Aveam o gaură şi mi se scurge sufletul.
11 comentarii:
Awhh <3
Cum zice Verdeata.
Ultimul vers mi se pare superb!
Multumesc :(
m-as indragosti si eu!
Doare...
Uneori chiar doare...dar exista clipe prea minunante,pe care nu le`ai da pe nimic ! Iubesc sa fiu indragostita !:x
Trebuie sa ai speranta,Eve` !
:*
Poezia asta exprima atatea sentimente...dar prea multa suferinta,totusi...`:(
Cati ani aveai in fotografie? You were so sweet!!!!!! ;;)
Iar ma intorc la poezia asta. Aproape ma ratacisem printre toate postarile ca nu mai stiam unde e si data la care a fost pusa pe blog. Sincer, mi se pare cea mai buna creatie a ta....Sau poate o simt eu...altfel.
Flori, eu abia acum vad comentariul tau... Iti multumesc frumos. Mi-am cam neglijat blogul! :(
Trimiteți un comentariu