Urşii polari

am adormit cu tine sub pernă de mii de ori
aceeaşi pernă cu burduf moale,
cu faţă de pernă, cu conturul feţei mele, feţei tale
aceeaşi faţă de pernă pe care mama mi-o schimba săptămânal
când dormea cu mine
dar nu mai doarme
de când aveam şapte ani
din prima zi de şcoală
pentru că eram prea mare zicea ea
apoi am dormit cu urşii mei polari de pe cer
cu ochii lor mici blânzi şi cu năsucurile lor umezite
de lacrimile mele
*
plângeam mereu până târziu
tu aveai mai mulţi ani decât mine
nu mai plângeai noaptea
dormeai tot singur
*
mă însoţeau vocile întunericului
îngerul meu cu zâmbet larg
care-mi dădea bomboane cu mentă
pe care le furam amândoi din borcanul din bucătărie
era întuneric pe hol
dar el mă ţinea de mână,
frică nu mi-era
avea nişte ochi mari
care îmi făceau poftă de bomboanele cu mentă
pe care le ţineam sub plapumă
(câteodată se topeau şi mă certa
iar. Mama)
si ochii Lui se oglindeau în fereastra închisă
pe care tot mama
o deschidea
şi-o închidea numai ea. eu n-aveam voie
*
dar urşii polari n-au mai venit apoi la mine
nu mai vin deloc
(fetiţa ar vrea să devină femeie, dar ii e frică să fie ca mama care o certa şi-i închidea fereastra)
acum sunt tipi de la şcoală, bărbaţi din oraş, vecini de bloc
cei cu care adorm pe cer la ora 23 fix
vezi, eu trebuie să dorm de la ora asta pentru
că mă trezesc devreme
ca să merg la şcoală
tu nu mai mergi
acum eşti şi mai mare.

Să nu uităm că suntem Români!

1 decembrie 1918 este, sau ar trebui să fie o zi de mare însemnătate pentru românii de pretutindeni…Este fericita zi în care ne-am unit cu toţii basarabeni, moldoveni, bucovineni, olteni, ardeleni, munteni intr-unul singur… români. Treptat această sărbătoare naţională şi-a pierdut importanţa, pe măsură ce noi am început să ne ruşinăm de naţionalitatea noastră. De ce ne este ruşine fraţilor? De cine? Când noi suntem singurii vinovaţi pentru cele ce se întâmplă, pentru imaginea pe care singuri ne-am creat-o… Unde e spiritul viteaz de altă dată? Unde e curajul? Mai curge sânge „de Traian” prin venele noastre, sau alcoolul şi drogurile deţin superioritatea cantitativă?

Şi totuşi cu un gust amar nu uit…

La mulţi ani, România!

un vis

Buzele noastre se caută în tăcere.Mi-e frică să-ţi spun ceva, deşi ar fi atât de multe...Ce rost are? Inchid ochii şi mă las purtată de zvâcnirile trupului meu imprevizibil. Mă surprinde fermitatea mişcărilor mele, dorinţa atăt de profundă...eu. Te privesc in ochi. Am impresia că nu i-am mai văzut niciodată atât de sinceri, blânzi şi in acelaşi timp atât de insetaţi de pasiune. Ploapele mi se inchid când tu-ţi zdrobeşti buzele umede de ale mele, topindu-le. Abia acum realizez cât de mult mi-ai lipsit, cum mă implineşti printr-o atingere...cât de mult insemni. Mă tragi mai aproape, lipindu-mă de tine. In liniştea iubirii dintre noi ţi-aud cântecul respiraţiei ce ma farmecă. Nu-mi dai drumul din strâmtoarea bratelor pe care le simt pierzându-se pe spatele meu. M-am pierdut o dată cu ele in voluptatea clipei şi degetele tale imi ard pielea, infiorându-mă. Ce inseamnă o secundă? Ce e o eternitate?Nimic nu-mi trebuie, nimic nu vreau a mai cunoaşte, după ce te ştiu pe tine, după ce te am.

Coincidenţe

Se aprinde asfaltul sub talpa tenesului tău Converse
şi uşa culisantă a mal-ului,
cornetul ingheţatei, topind-o,
privirile trecătoarelor zgribulite de frig,
ramele panourilor publicitare pentru electrocasnice, care tânjesc după imaginea ta dionisiacă,
fluierul cerşetorului din parcare ce cântă zbuciumat parcă de zâmbetul tău tâmp de prospeţime,
...
mă aprind şi eu.
se zbat in flăcări de ţipete copertele romanelor de dragoste din librăria de la colţ,
vrând să te absoarbă in paginile lor cu juni cuceritori. ai fi ideal.
să fie oare pentru că nu iţi dai seama?
pentru că afişezi cu nonşalanţă atâta inocenţă pe chipul tău obsedant prin perfecţiune?
nu poţi fi descifrat...pământul te reneagă din ignoranţă!

Sfârşit de octombrie

făcut din ploaie de toamna
şi fum de ţigară...
tricouri cu mesaje idiot de dubioase,
blugi-neapărat originali,
telefoane mobile...
săruturi lungi cu ochii-nchişi,
mâine umede, calde, infiorător de plăcute la atingere,
refuzuri,
cuvinte obscene,
aromă albastră, miros de nu mă uita,
două bănci in parc,
umbră-soare,
apă plată,
o muscă enervantă şi alte gâze expunându-şi cu nonşalanţă perversiunile sexuale.
mângâietor şi nociv,
mi-ai schimbat lumea.

Raiul meu

un vis matur zvâcnind in mine....
un nor visător, călătorind spre străfundurile oceanelor,
oameni umblând cu atriile dezgolite, pulsând in suc de portocale
şi eu citindu-le în aortele roşiatice gândurile sexuale din pântece.
bărbaţi numai cu ochi verzi, adânci, care nu prezintă riscul de mărire a abdomenului,
un univers al femeilor voluptoase cu păr cafeniu,
arome vanilate, sâni fermi rătăciţi in profan
ele fiind veşnice fecioare cântând neincetat...
şi
să mă iubeşti.

Vreodată

Să tremuri la gândul că degetele mele iţi străbat pielea, e tot ce mi-aş putea dori vreodată... să visez că m-ai visat, să-mi plouă in suflet cu picături din iubirea ta, să ştiu că al meu chip ţi-a străbătut mintea o fracţiune de secundă... mi-ar fi de ajuns. Nu vreau declaraţii de amor, cuvinte mari pe care nu le-aş inţelege, nu...vreau priviri calde să-mi atingă inima, zâmbete sincere... mângâieri pe care să le simt până in măduva oaselor,pe scurt...minuni. Inchide ochii şi voi fi lângă tine orice s-ar intâmpla. Poţi să ai incredere in sufletul meu căci iţi va fi mereu aproape, poţi să-i dai orice, să-i spui orice... nu te va minţi, nu te va inşela; te preţuieşte prea mult. Când vei vrea să mă săruţi, doar cheamă-mă cu gândul!

(Because you mean the world to me!`:x)

Timp,

Câte rugăminţi de a te opri ai primit până acum, tu care eşti mai ancestral decat ancestralul, mai vechi decât universul, cel mai puternic şi cel mai necruţător...? Câte? Azi, intr-a nouăsprezecea zi a ploiosului octombrie te-aş ruga s-o iei la goană, să fugi ca gândul vreo doi ani de-acum inainte! Atât imi trebuie să mă imbăt cu nebunia tinereţii... Ştii, mi-a fost dat să vreau o minune demonică cu ochi veşnic sclipitori, cu aripi mincinoase, mi-a fost dat să vreau fără să am. Şi doar tu timp mă faci să-mi fie dor căci nu mai treci şi chinul mi-e tot mai dulce, mâinile lui blânde tot mai aproape in minte şi parcă ploapele obosite i se inchid mai des, de el mi-e dor. Ochii mei negrii sunt călători, visează, îl aduc lângă mine,îl sărut jucându-se cu imagini apuse, ii simt căldura molipsitoare si sângele alergând spre inima mea. Nu e nimic mai ucigător decât amintirea pielii sale unduindu-se in lumina soarelui de mai, ca un crin in bătaia vântului, nimic mai profund decât fierbinţeala gurii lui căutându-mi buzele in întunericul dansant al nopţii...nimic ca el. Gândul că este, cântecul respiraţiei sale pe gâtul meu gol şi vocea lui răsunându-mi in măduva oaselor mă linişteşte. Nu il vreau inapoi nici o secundă. Mi-e de ajuns să ştiu ca el, cel care mi-a invăţat buzele să vorbească, să simtă trăirea exatică pulsând in fiinţele noastre atât de diferite in identitatea lor, este neatins de mrejele iubirii adevărate...atât şi mi-e de ajuns. Te-aş mai ruga să nu mă uiţi pe 19 octombrie; zilele să le scurtezi de azi, căci greu mai trec şi toate mă dor.

Schimb

Chipul tău bolnav mă obsedează
Mi-ai ştrangulat trăirile cu bolborosiri purpurii,
tranşându-mi in pulpa stângă atingeri neverosimile,
murdare in toată esenţa trăirii lor.
Te-am asimiliat ezitând a muri pe de-a-ntregul,
păstrându-mă doar pentru a nu te pierde ireversibil din memoria retinei mele sufleteşti.
Tu, m-ai secat invinuindu-mă.

Ce Făt Frumos mi se potriveşte?

Făt Frumos cu Stea in Frunte:))



Printul care iti va fura inima e perfect in ochii tuturor. E genul de barbat care acapareaza toate privirile cand intra intr-o incapere, cel despre care vorbeste toata lumea, cel ravnit de mame pentru fiicele lor. Te va atrage pentru ca, in viziune ta, barbatul ideal e unul bine educat, sofisticat, atragator si de preferinta cu un un cont mare in banca (sau pur si simplu el detine banca). E cuceritor, increzator in fortele proprii iar fiecare gest al lui e gandit sa te faca sa te simti ca “frumoasa balului”. Alaturi de el simti ca poti cuceri lumea.

Barbatul ideal te considera o regina si se poarta cu tine ca atare. Chiar daca e invatat sa dea ordine si sa i se indeplineasca fiecare dorinta, asta se schimba cand e cu tine. Ce mai, cade in genunchi in fata ta in incercarea de a-ti obtine aprobarea!

Printre caracteristicile care te atrag la el sunt perseverenta, dedicatie si etica muncii; iar ambitia de care da dovada in tot ceea ce face e impresionanta. Acestea te-au convins ca barbatul de langa tine va reusi in viata iar tu vei fi alaturi de el sa il sustii. La prima vedere ar parea ca te preocupa putin prea mult starea financiara a printului tau, insa in realitate iti doresti ca impreuna cu jumatatea ta sa formati un cuplu care sa se dovedeasca a fi o adevarata forta sociala pe scena actuala.
(Scuzaţi lipsa diacriticelor, dar asa a fost rezultatul testului)

Eu sunt puţin derutată, voi ce spuneţi?