Va mai fi incă un an

am vrut
să te văd.

zdrobeşte-mă de pereţii sufletului tău!

am vrut
să mă dezbraci de tot
de temeri.

sufocă-mă cu moleculele fiecărei secunde!

te-am văzut
am hainele pe mine şi temerile toate incă-mi mişună prin buzunare.

nu voi mai fi copil!

A fost odată... un breloc

Secunda noastră de eternitate
e vie
suntem un gând rătăcit printre aţe
ce zornăie-n mănunchiul de chei
copii ce s-ascund în tocurile de lemn ale norilor:
2 fraieri.

Geneză

eu mă nasc
din pântecul cerurilor deschise către agonie
ce fierb intru evaporarea simţirii.
eu mă nasc
cu gânduri deloc şi doi dumnezei
cu tălpile goale, adăpate de lacrimi
căci mult au mai plâns cei ce nu pot veni inapoi.
eu mă nasc
cu datorii pe viaţă
cu cenzură pe buze, pe suflet, pe vise...
dar mă nasc.