Happy New Year!`

Incă o dată

Şi ţi-am greşit din nou. Aş vrea să cred că te doare, că suferi că iţi pasă...aş vrea o lacrimă să verşi petru mine, una, una singură. Dar nu, căci nu sunt nimic, sau poate doar un nume pe o listă lungă a celor care te-au iubit.
Ştii, te-am visat... Zâmbeai, imi zâmbeai mie ca atunci la acel cinci ianuarie. Îţi aminteşti şi tu?
Am plâns...Ia-mă inapoi, căci nu am incetat nici o clipa să fiu a ta, iar tu ai fost mereu in mine, in sufletul meu obosit. Şi mă intreb: oare ai iubit vreodată? Ai simtit că-ţi bate inima de frică si de fericire când o vezi pe Ea? Eu da... Te-am iubit pe tine...te-am iubit ca pe o zi de toamnă. Ţi-am spus că e anotimpul meu preferat, dar plâng mereu când plouă căci imi apari in gând, la fel, la fel ca întotdeauna. Şi mă mai mint că ai fost al meu, dar tu nu aparţii nimănui: eşti doar al tău si totul al tău este; al tău e cerul meu de vise, al tău e zâmbetul meu fericit cu tot cu buzele-mi ude şi poate pieptul meu va fii, a ta sunt eu!
Şi te implor să mă vrei si te implor să ierţi minciuni ce nu au fost ale mele, să ierţi gânduri străine!
Nu-mi doresc decât să-mi dai inapoi visul nostru. Sau mai bine zis, visul meu?

Noi

De mult mă lupt cu tainicul mister, deci nu mă intreba nimic in toamna asta. Aş vrea mai departe, mai departe, pe drumul lung şi vechi să ne regăsim, să fim ce am fost inainte, să fim din nou unul. Nu realizez când ne-am piedut pe noi, când a pierit setea mea de tine... Amintirea buzelor tale mă lasă rece şi ploaia imi bate in geam iar si iar...Nu am mai plâns demult cu lacrimi adevărate (copacii fac asta pentru mine).Îmi pare că a trecut un an de ieri şi că azi e departe de mâine;cât timp s-a scurs fără noi, prin noi? Spune-mi, mai ştii să mă ceri? Dar oare...mai vrei să mă ai?

Târfa

Târfă

Pentru că mirosul tău zace in aşternuturi ieftine
Şi si lasat contur de buze obosite pe atâtea gulere
Zâmbeşti schimonosită de durerea plăcerii
Orgasmul suferinţelor e aproape de implinire
Plângi, implori in gând, gemi
Te vinzi iar printre lacrimi sărate şi remuşcări
Vezi doi ochi satisfăcuţi de perversitate
O mână gălbuie si două bancnote mototolite pe noptieră
Iţi mai aminteşti prima dată?
Dar taci şi inghiţi in sec
Ţipă
Tarfă!

Song of the day!

Femeia cu ciorapi albi

„ Când inima unui bărbat este deprimată de atâtea preocupări, ceaţa este imediat imprăştiată in momentul in care apare o femeie.” (John Gay)
Aşa cum in adancurile savanei leul vânează gazele, aşa şi pe străzile oraşelor noastre bărbaţii vânează subtil, femei. La inceput, când un bărbat vede o femeie frumoasa, cu picioare lungi ascunse de ciorapii albi, doreşte să le dezvelească. El o percepe ca pe un trofeu, un obiect pe care vrea cu orice preţ să-l aibă. Un mascul adevărat face orice penru a-si atinge scopul, folosind orice mijloc pentru a-şi cuceri femela. Dacă el este un pic mai insistent, femeia cedează. Acesta se bucură puţin de trupul ei frumos, il explorează cu atenţie până ajunge să-l cunoască perfect, iar apoi ciorapii cei albi incep să se facă gri, din ce in ce mai gri; trece vremea.
Alphonse Allais spunea că „Femeia este capodopera lui Dumnezeu atunci când il are pe dracul in ea” , dar ce se intamplă când nu-l mai are? Cand dispare dorinta şi pasiunea? Atunci când totul devine rutină şi ea işi pierde profanul tinereţii insuşindu-şi sacrul statutului de mama, care incet, incet le deteriorează viaţa amoroasă. Brusc cei doi devin doar colegi de cameră, se stinge focul si singurele zgomote nocturne sunt plânsete de copil. Ciorapii ei atârnă de o sârma ruginită in baie printre scutece cu iz de urină si tricouri transpirate de-ale lui. In scurt timp femeia va inlocui ciorapii albi cu cei negrii, lăsându-i uitaţi pe cei dintâi. Dar de ce oare trecerea asta bruscă de la alb la negru. Pentru că ea insăşi işi ingroapă senzualitatea şi dorinţele sau mai bine zis le ascunde de ochii bărbatul său.
Prin urmare, fiinţa cu picioare lungi care-i aţaţa imaginaţia şi-i făcea sângele să fiarbă ajunge in ochii masculului doar mama puilor săi, pierzându-şi intresul pentru ea. Astfel incepe să o vadă ca pe o persoana mai mult sau mai puţin inutilă. Toate contactele de natură fizică au loc doar din nevoie, sunt conduse de instincte animalice si nu mai sunt la fel de gustate ca până acum.
Şi nimeni nu se intreabă când s-a pierdut dragostea sau mai cine zis cine a pierdut-o. Adevarul e ca nu a existat niciodată, a fost doar atracţie intre un mascul şi o femelă, un foc aprins in trupurile lor tinere, care s-a stins incet, incet.
In concluzie definiţia lui Vasile Ghica „Femeia este lucrarea de diplomă a lui Dumnezeu la examenul de estetică” işi pierde total sau parţial sensul in opinia bărbatului pe măsură ce se apropie de o bătrâneţe timpurie.

Dorinta

Ai adormit. Şi eu te privesc, te privesc neincetat şi nu-mi pot lua ochii de la gâtul tău alb, străbătut de umbre orizontale ;ai pielea ca a unei fecioare şi mă apropii tot mai mult. Aş vrea să-ţi simt parfumul, să mă imbăt cu dulcea ta adiere, aş vrea să fiu unul cu tine. Emoţia din mine creşte din ce in ce mai mult, de-ai ştii zbuciumul din sufletul meu, oare cum mi-ai răspunde ?Te trezeşti speriată şi mă priveşti intens. Imi văd chipul oglindit in ochii tăi albaştrii ca un cer senin…atât de profunzi…atat de misteriosi, inocenti dar plini de profanul dorintei ce arde inăuntrul tau. Iti musti buzele usor ca si cum m`ai invita să te sărut. Nu stau pe gânduri , mă apropii de tine si gurile noastre se unesc intr-un joc al plăcerilor interzise. Căldura ta mă invaluie din toate părtile, arzi, iar eu mă joc in părul tău bălai pierzându-mă parcă pe altă lume. Evadez in tine, in tine m-ascund in tine iubesc, esti ploaia ce mă racoreste intr-o vară toridă si soarele ce mă arde in zilele de iarnă, esti izvor de senzulitate , dusă până la extrem… Pasiune !

Uneori viata e de neinteles
Ea nu iarta, iar tu nu ai de ales!



Dumnezeu sa-l odiheasca pe dragul meu profesor de limba si literatura romana Victor Margalina :(

Praf in ochi

Praf in ochi- O mie de ganduri
Asculta mai multe audio Muzica »

Heidi FRIED - "Cioburi dintr-o viaţă"

"Acceptam resemnată faptul că eram dusela moarte.Nu mă revoltam, nici prin minte nu-mi trecea să opun rezistenţă.Poate că, in adâncul sufletului meu, nu credeam că voi fi ucisă."