marți, 23 octombrie 2012

Da/Nu

Timpule, toate le vindeci, toate la dai uitarii! Azi ploua… si simt cum totul amorteste sub stropii marunti ce tes un covor de ganduri in spatele ferestrei mele. Fiecare zi e o decizie din ce in ce mai importanta pentru ce va veni. Fiecare da, fiecare nu imi slefuiesc ziua de maine. A devenit atat de mecanic sa spun da sau nu , incat nu mai stiu ce inseamna cuvintele astea doua, atat de scurte, dar atat de puternice. Un da, poate schimba lumea… cliseu, dar se dovedeste din ce in ce mai adevarat. Orice secunda conteaza azi, totul se deplaseaza atat de rapid, iar eu, oricat as incerca nu pot sa tin pasul cu viata. Uneori vad ca totul se petrecere in fata mea, ma vad pe mine, facand alegeri gresite, razand, plangand, iubind si nu pot face nimic pentru a ma opri. De parca scenariul e cu un pas inaintea regizorului care vrand, nevrand se transforma in spectator. Nu am invatat nimic si parca gresesc , pe zi ce trece, mai mult si mai mult. Pentru ca te iubesc, pentru ca stiu ca orice ar fi, tu o sa fii acolo si o sa ma ridici. Nu cunosc, mi-e teama de orice concret, de orice ar putea sa ma trezeasca la realitate si eu, eu nu vreau sa vad lumea cu ochii mintii, eu traiesc in cele mai dulci ascunzisuri ale realitatii, in cotloanele stiute doar de mine si nu vreau sa stiu altceva decat ce stie sufletul meu. Sufletul meu… care se zbate in mocirla creata tot de mine special pentru a-l rani pentru ca trebuie sa simtim amandoi tot ce inseamna durerea pentru a putea fi fericiti, eu si sufletul meu, impreuna. Sunt egoista, doar tanjesc dupa absolut, dupa perfect, nimic nu ma multumeste si ma indepartez din ce in ce mai mult de mine insami. Am trei oglinzi,dar le ocolesc cum stiu eu mai bine: una in dormitor, in care ma vad fugitiv dimineata, una in baie pe care nu o iau prea mult in seama si oglinda mica cu picior… acum asezata pe pervazul din sufragerie, imi vad umarul drept dezgolit in ea, doar ca sa stiu ca mai sunt aici, sa nu ma simt singura fara mine, atat de egoista sunt! Defapt, sunt singura, singura, nu conteaza cine imi tine de urat, sunt singura.