vineri, 6 noiembrie 2009

un vis

Buzele noastre se caută în tăcere.Mi-e frică să-ţi spun ceva, deşi ar fi atât de multe...Ce rost are? Inchid ochii şi mă las purtată de zvâcnirile trupului meu imprevizibil. Mă surprinde fermitatea mişcărilor mele, dorinţa atăt de profundă...eu. Te privesc in ochi. Am impresia că nu i-am mai văzut niciodată atât de sinceri, blânzi şi in acelaşi timp atât de insetaţi de pasiune. Ploapele mi se inchid când tu-ţi zdrobeşti buzele umede de ale mele, topindu-le. Abia acum realizez cât de mult mi-ai lipsit, cum mă implineşti printr-o atingere...cât de mult insemni. Mă tragi mai aproape, lipindu-mă de tine. In liniştea iubirii dintre noi ţi-aud cântecul respiraţiei ce ma farmecă. Nu-mi dai drumul din strâmtoarea bratelor pe care le simt pierzându-se pe spatele meu. M-am pierdut o dată cu ele in voluptatea clipei şi degetele tale imi ard pielea, infiorându-mă. Ce inseamnă o secundă? Ce e o eternitate?Nimic nu-mi trebuie, nimic nu vreau a mai cunoaşte, după ce te ştiu pe tine, după ce te am.

Coincidenţe

Se aprinde asfaltul sub talpa tenesului tău Converse
şi uşa culisantă a mal-ului,
cornetul ingheţatei, topind-o,
privirile trecătoarelor zgribulite de frig,
ramele panourilor publicitare pentru electrocasnice, care tânjesc după imaginea ta dionisiacă,
fluierul cerşetorului din parcare ce cântă zbuciumat parcă de zâmbetul tău tâmp de prospeţime,
...
mă aprind şi eu.
se zbat in flăcări de ţipete copertele romanelor de dragoste din librăria de la colţ,
vrând să te absoarbă in paginile lor cu juni cuceritori. ai fi ideal.
să fie oare pentru că nu iţi dai seama?
pentru că afişezi cu nonşalanţă atâta inocenţă pe chipul tău obsedant prin perfecţiune?
nu poţi fi descifrat...pământul te reneagă din ignoranţă!