luni, 29 iunie 2009

Luni, 00: 14


Otrava nicotinei ii străbate venele; te caută pe tine printre globulele roşii care incep care să se albească. E curioasă… poate reuşeşte să-ţi inlocuiască savoarea. Se minte, se minte…se minte. Oare de ce-şi pune in minte idei fără fundament… speranţe inutile? De ce? Pentru că ii e teamă că s-ar putea să trăiască fără tine, fără drogul ei. Dacă totul s-ar termina acum, nu s-ar putea hrăni doar cu amintirile voastre, atât de puţine. Te-ar plânge, te-ar plânge din toţi rărunchii, fără lacrimi si zidurile dintre voi le-ar pătrunde cu vârfurile degetelor sângerându-i. I-ar fi prea dor de profunzimea verdelui din ochii tăi, n-ar rezista. Mă-ntreb, ai simţi la fel?

(Ascultă melodia!)
Tabasco - Purple
Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 5 iunie 2009

Fiindcã ochii mei sunt negrii

De ce ochii tãi sunt verzi şi de ce m-au vãzut tocmai pe mine, de ce s-a oglindit chipul meu mut de tine in ei? Şi ce s-a schimbat acum? Eu sau tu? Poate ochii verzi, poate… Ochii mei sunt negrii şi chestia asta devine stupidã, plicticoasã şi …ochii tãi.Iţi ingân numele, incerc sã te vãd cu mintea şi nu-mi amintesc decât ochii verzi şi mâinile, vârfurile degetelor atât de perfecte, dureros de perfecte, de-o dulceaţã piperatã, care-mi usturã şi acum forma inimii.
Cum mai sunt degetele tale? Dulci.
Şi ochii tãi? Verzi.
Imi pare rãu: nu pot sã-ti uit nici buzele umede, nici vârful rece al nasului, cu atât mai putin pãrul de pe obraji… Ce senzaţie ciudatã mã-ncearcã acum scriind… parcã mã lipesc cu obrazul de chipul tãu şi simt firele bãrbii zgâriindu-l uşor, mângâindu-l. Retrãiesc un sãrut cu tine şi gura mea te cautã nesãţioasã prin intuneric. Da, e intuneric; am stins lampa şi am acoperit oglinzile toate pentru cã … ochii mei sunt negrii.

luni, 1 iunie 2009

Imortalizare


Imortalizare

Îngemănare de trupuri goale,
Şoapte păcătoase pierdute-n alb,
Guri nesăţioase explorând cu poftă pielea arzând zaharizat.
El-ochi verzi, miros de tutun, dorinţe crescând in bumbac 90%
Ea-copilă.
Ochii mei văd pe buzele tale versuri noi, mă nasc prin tine tânjindu-te.
Ochii mei sunt si ochii tăi, prin ei trăim aceeaşi lume,conturată de idei artificializate!
Nu ştiu să vibrez fără răsuflarea ta caldă fremătând lângă carnea mea.
Eşti aripile mele ce mă poartă spre indefinitul fiorilor infiniţi,
nu mă satur să-ţi conturez sânii cu vârful degetelor, să îi inund cu esenţa mea vie,
să îi acopăr cu săruturi caramelizate, să Te am.
Nu mă pot lipsi de căldura ta, te respir prin toţi porii, te cer.
Promite-mi profanarea cărnii tale infantile divinizată prin zâmbet femeiesc, iubito!
Nu-ţi cer nimic, doar: uită-mă-nlăntru-ţi!