sâmbătă, 15 noiembrie 2008

vineri, 7 noiembrie 2008

Femeia cu ciorapi albi


„ Când inima unui bărbat este deprimată de atâtea preocupări, ceaţa este imediat imprăştiată in momentul in care apare o femeie.” (John Gay)
Aşa cum in adancurile savanei leul vânează gazele, aşa şi pe străzile oraşelor noastre bărbaţii vânează subtil, femei. La inceput, când un bărbat vede o femeie frumoasa, cu picioare lungi ascunse de ciorapii albi, doreşte să le dezvelească. El o percepe ca pe un trofeu, un obiect pe care vrea cu orice preţ să-l aibă. Un mascul adevărat face orice penru a-si atinge scopul, folosind orice mijloc pentru a-şi cuceri femela. Dacă el este un pic mai insistent, femeia cedează. Acesta se bucură puţin de trupul ei frumos, il explorează cu atenţie până ajunge să-l cunoască perfect, iar apoi ciorapii cei albi incep să se facă gri, din ce in ce mai gri; trece vremea.
Alphonse Allais spunea că „Femeia este capodopera lui Dumnezeu atunci când il are pe dracul in ea” , dar ce se intamplă când nu-l mai are? Cand dispare dorinta şi pasiunea? Atunci când totul devine rutină şi ea işi pierde profanul tinereţii insuşindu-şi sacrul statutului de mama, care incet, incet le deteriorează viaţa amoroasă. Brusc cei doi devin doar colegi de cameră, se stinge focul si singurele zgomote nocturne sunt plânsete de copil. Ciorapii ei atârnă de o sârma ruginită in baie printre scutece cu iz de urină si tricouri transpirate de-ale lui. In scurt timp femeia va inlocui ciorapii albi cu cei negrii, lăsându-i uitaţi pe cei dintâi. Dar de ce oare trecerea asta bruscă de la alb la negru. Pentru că ea insăşi işi ingroapă senzualitatea şi dorinţele sau mai bine zis le ascunde de ochii bărbatul său.
Prin urmare, fiinţa cu picioare lungi care-i aţaţa imaginaţia şi-i făcea sângele să fiarbă ajunge in ochii masculului doar mama puilor săi, pierzându-şi intresul pentru ea. Astfel incepe să o vadă ca pe o persoana mai mult sau mai puţin inutilă. Toate contactele de natură fizică au loc doar din nevoie, sunt conduse de instincte animalice si nu mai sunt la fel de gustate ca până acum.
Şi nimeni nu se intreabă când s-a pierdut dragostea sau mai cine zis cine a pierdut-o. Adevarul e ca nu a existat niciodată, a fost doar atracţie intre un mascul şi o femelă, un foc aprins in trupurile lor tinere, care s-a stins incet, incet.
In concluzie definiţia lui Vasile Ghica „Femeia este lucrarea de diplomă a lui Dumnezeu la examenul de estetică” işi pierde total sau parţial sensul in opinia bărbatului pe măsură ce se apropie de o bătrâneţe timpurie.